Despre bac si copiii prosti

Bășcălia asta anuală când mai apar niște rezultate proaste este jenantă. Hai să fim serioși. Generația asta de copii nu este preponderent idioată, la fel cum generația ”noastră” nu era preponderent genială. Și să-i cataloghezi drept inculți, proști etc nu înseamnă decât a îndrepta un deget mare acuzator înspre noi. Nu noi i-am format așa? Noi, ca nație imbecilizată, noi, ca profesori ratați, noi, ca părinți etern fără timp, noi, ca public plătitor de canale de televiziune pe unde curge jegul? Ce ați fi vrut să învețe? De unde? Cine să-i motiveze? Cine să le deschidă ochii?

Sunt de acord că procentul celor care au avut succes reprezintă, probabil, o cifră apropiată de realitate. Nu ar fi fost bine și nu ar fi fost corect să treacă, la fel ca în trecut, toată lumea, din simplul motiv că s-au prezentat la examen. Dar dacă e să fim corecți, hai să nu mai aruncăm cu mizerie în niște copii care, pe lângă posibila lene și posibilul dezinteres, au avut și neșansa de a se forma și crește într-un sistem care nu dă doi bani pe educația autentică, pe formare, pe creștere frumoasă, pe șanse reale. Hibele sunt multe și mărunte, începând de la învățătorul prea prost plătit, prea prost motivat, sau simplu.. prea prost pentru a-l face să se deschidă în mod real către cunoaștere. Și de acolo, toate rotițele unei lumi urâte și triste impropriu numite „sistem educațional„. Dar da… e mult mai simplu să spunem că elevul e o loază și să râdem grotesc citind anualele perle de la bacalaureat.