- Stii cine sunt?
- Un vechi prieten. Mi-a fost dor de tine.
- Si mie. Ce mai faci?
- La fel ca acum 5 ani. Incerc sa respir iubire si ma inec in fiecare zi intr-un ocean de ura.
- Cine te salveaza? Te descurci fara mine?
- Sunt singura, multumesc de intrebare. Sa stii ca treptat am invatat sa inot. Nu imi mai e frica acum de valurile de rautate care se napustesc asupra mea si care vor sa ma doboare. Am invatat sa imi iau in fiecare zi colacul de salvare cu mine. Rareori il uit, iar atunci sunt nevoita sa urlu dupa ajutor. De obicei vin parintii sa ma salveze...sau o pasare Pheonix. Dupa ce ai plecat tu, mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc, dar cu timpul am inceput sa nu-ti mai simt lipsa asa de mult. Acum am ajuns sa ma gandesc la tine doar o data la cateva zile.
- Cum ai reusit sa ma uiti?
- Grea intrebare, sincer. Ei bine, cred ca muzica a fost principalul meu ajutor. Ascultam melodiile celor de la Roxette cand ma trezeam, apoi continuam toata ziua cu The Beatles, la baie ascultam Michael Jackson, iar seara adormeam pe baladele contemporane ale lui Birdy. Cam asa mi-am petrecut cateva luni de zile, pierzandu-ma in muzica. Apoi mama mi-a sugerat sa merg la un psiholog. Mi s-a parut o idee cat de cat ok, asa ca am acceptat. Dupa cateva sedinte am inceput sa ma simt mult mai bine. Psihologul imi dadea de realizat anumite activitati care imi ocupau majoritatea timpului, deci nu ma mai gandeam asa de mult la tine. Si acum mai merg la cate doua sedinte pe luna.
- Ti-e dor de mine?
De tine nu, de noi da. Mi-e dor de cum eram eu in perioada in care am fost impreuna, de felul in care ma simteam si ma comportam. Doamne, eram asa de fericita. Mai tii minte ce spunea lumea despre noi? ,,Astia doi sigur se vor casatori!”. Se pare ca nu a fost sa fie. Da, mi-e dor de diminetile in care ma asteptai in fata blocului si mergeam impreuna la scoala, mi-e dor de crinii albi pe care ii gaseam in fiecare joi, mi-e dor de serile in care stateam pe o banca si ne uitam la stele, mi-e dor de orele in care vorbeam despre noi, despre planurile de viitor, despre familia pe care urma sa o construim impreuna, mi-e dor de felul in care ma priveai, mi-e dor de imbratisarile si saruturile tale. Tie ti-e dor de mine?
- Mie da. Mult. Foarte mult. Nu mai incercam o data?
- Ce sa incercam? Sa o luam de la capat? Sa ajungem iar sa ne certam si sa nu mai vorbim ani de zile? Nu mai pot sa trec inca o data prin asta. Nu mai am puterea necesara. Intr-adevar, nicio relatie nu a fost precum cea cu tine, dar m-ai ranit atat de tare incat nu mai sunt capabila sa iubesc. Cum crezi ca pot sterge cu buretele totul si sa iti mai dau o sansa? Iubitule, eu as vrea, dar sufletul meu nu ma lasa, ii este mult prea frica.
- Nu ne facem timp de noi. Soarele rasare. Soarele apune. Ce este intre? Asa ne pierdem. Nimeni nu ne da acest timp. Dar putem sa ni-l luam singuri. Ai incredere in simturile tale!
- Stii ca in trecut voiam sa te omor cu mana mea de frica sa nu te pierd?
- Sa cazi, sa te ridici, sa mergi mai departe. Ce e mai important: sa traiesti caldut, fara intrebari, fara suferinta, sa inoti la suprafata sau sa te lasi sfasiat, sa te doara, sa smulgi toate buruienile si sa inoti in adanc fara team ca te va incolaci vreo iarba?
- Sa te iubesc pe tine e mai important.
- Unde esti, vin la tine.
- Hai inapoi acasa.
- Un vechi prieten. Mi-a fost dor de tine.
- Si mie. Ce mai faci?
- La fel ca acum 5 ani. Incerc sa respir iubire si ma inec in fiecare zi intr-un ocean de ura.
- Cine te salveaza? Te descurci fara mine?
- Sunt singura, multumesc de intrebare. Sa stii ca treptat am invatat sa inot. Nu imi mai e frica acum de valurile de rautate care se napustesc asupra mea si care vor sa ma doboare. Am invatat sa imi iau in fiecare zi colacul de salvare cu mine. Rareori il uit, iar atunci sunt nevoita sa urlu dupa ajutor. De obicei vin parintii sa ma salveze...sau o pasare Pheonix. Dupa ce ai plecat tu, mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc, dar cu timpul am inceput sa nu-ti mai simt lipsa asa de mult. Acum am ajuns sa ma gandesc la tine doar o data la cateva zile.
- Cum ai reusit sa ma uiti?
- Grea intrebare, sincer. Ei bine, cred ca muzica a fost principalul meu ajutor. Ascultam melodiile celor de la Roxette cand ma trezeam, apoi continuam toata ziua cu The Beatles, la baie ascultam Michael Jackson, iar seara adormeam pe baladele contemporane ale lui Birdy. Cam asa mi-am petrecut cateva luni de zile, pierzandu-ma in muzica. Apoi mama mi-a sugerat sa merg la un psiholog. Mi s-a parut o idee cat de cat ok, asa ca am acceptat. Dupa cateva sedinte am inceput sa ma simt mult mai bine. Psihologul imi dadea de realizat anumite activitati care imi ocupau majoritatea timpului, deci nu ma mai gandeam asa de mult la tine. Si acum mai merg la cate doua sedinte pe luna.
- Ti-e dor de mine?
De tine nu, de noi da. Mi-e dor de cum eram eu in perioada in care am fost impreuna, de felul in care ma simteam si ma comportam. Doamne, eram asa de fericita. Mai tii minte ce spunea lumea despre noi? ,,Astia doi sigur se vor casatori!”. Se pare ca nu a fost sa fie. Da, mi-e dor de diminetile in care ma asteptai in fata blocului si mergeam impreuna la scoala, mi-e dor de crinii albi pe care ii gaseam in fiecare joi, mi-e dor de serile in care stateam pe o banca si ne uitam la stele, mi-e dor de orele in care vorbeam despre noi, despre planurile de viitor, despre familia pe care urma sa o construim impreuna, mi-e dor de felul in care ma priveai, mi-e dor de imbratisarile si saruturile tale. Tie ti-e dor de mine?
- Mie da. Mult. Foarte mult. Nu mai incercam o data?
- Ce sa incercam? Sa o luam de la capat? Sa ajungem iar sa ne certam si sa nu mai vorbim ani de zile? Nu mai pot sa trec inca o data prin asta. Nu mai am puterea necesara. Intr-adevar, nicio relatie nu a fost precum cea cu tine, dar m-ai ranit atat de tare incat nu mai sunt capabila sa iubesc. Cum crezi ca pot sterge cu buretele totul si sa iti mai dau o sansa? Iubitule, eu as vrea, dar sufletul meu nu ma lasa, ii este mult prea frica.
- Nu ne facem timp de noi. Soarele rasare. Soarele apune. Ce este intre? Asa ne pierdem. Nimeni nu ne da acest timp. Dar putem sa ni-l luam singuri. Ai incredere in simturile tale!
- Stii ca in trecut voiam sa te omor cu mana mea de frica sa nu te pierd?
- Sa cazi, sa te ridici, sa mergi mai departe. Ce e mai important: sa traiesti caldut, fara intrebari, fara suferinta, sa inoti la suprafata sau sa te lasi sfasiat, sa te doara, sa smulgi toate buruienile si sa inoti in adanc fara team ca te va incolaci vreo iarba?
- Sa te iubesc pe tine e mai important.
- Unde esti, vin la tine.
- Hai inapoi acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu