Remedii de plictiseala?!

Ce e de facut impotriva plictiselii? Cine e dusmanul ce trebuie rapus sau macar uitat? Desigur timpul — si numai el. Am fi noi insine — de-am trage ultimele consecinte. Dar plictiseala se defineste chiar prin ocolirea acestora; ea cauta in imediat ceea ce nu poate fi gasit decat in transcendent. „A omori timpul“ nu inseamna decat a nu mai „avea“ timp — caci plictiseala e cresterea lui abundenta, multiplicarea lui nesfarsita in fata saraciei imediatului. „Omori“ timpul pentru a-l sili sa intre in tiparele existentei, pentru a nu-si mai insusi prerogative de existenta.

Orice solutie impotriva plictiselii este o concesie vietii, a carei baza se clatina in hipertrofia temporala. Existenta nu-i suportabila decat in echilibrul dintre viata si timp. Situatiile de limita deriva din exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus in fata pozitiei tiranice a timpului, victima in imperiul lui, ce-o sa mai „omoare“, cand viata nu mai e prezenta decat in sclavia regretului? As vrea uneori sa fiu atat de singur, ca mortii, enervati de mahalaua si de zarva cimitirului, l-ar parasi — si invidiindu-mi linistea, mi-ar cere rugator ospitalitatea inimii. si cum ar cobori ei pe scari tainice spre funduri de nemarmurire, deserturile tacerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfectiunea adapostului lor. Astfel ar veni mumiile, dezertand din intunecimile piramidelor, sa-si continue somnul in morminte mai sigure si mai imobile. Spatiul din jurul nostru este saturat de energie. Ea este diferita in functie de insusirile ei, de natura si de mijloacele de transformare intr-un aspect in altul si impreuna - unica in esenta: energia - este ceea ce face ca lumea sa fie diversa, ceea ce o pune in miscare si genereaza noi forme de viata. Dar ceea ce franeaza cursul vietii, degradeaza unele din formele ei si le face sa semene unele cu altele, este tot energie.

Dupa cum vedem este imposibil, de fapt, sa definim energia si cu atat mai lipsite de noima sunt incercarile de a identifica toate multiplele ei forme cu una particulara - campul si de a strange sub capacul unei singure teorii a campului toate aspectele energiei. Este adevarat, fizicienii inca se impiedica la nivelul campurilor fizice. Campul gravitational nu se mai unifica cu cel electromagnetic ci doar s-a distorsionat deformand spatiul insusi si pe urmele lui mersul timpului si-a perturbat goana liniara: de ieri pana azi si catre maine, incurcand reprezentarile simple si clare despre lume. De vor mai fi. Universul isi descopera incetul cu incetul secretele aratand fapte de neimaginat pana acum.