Cuvântul ‘derapaj’ e tot mai folosit de clerul gândirii conforme. La prima vedere pare amuzant (toţi aceşti specialişti în etica patinoarului…). În realitate, lucrurile sunt mai surprinzătoare puţin. Derapajul presupune existenţa unui drum drept, a unei rute a Binelui de la care un nefericit se abate. Nu avem, aici, decât raţiunea de a fi a Inchiziţiei… Să trecem.
Cuvintele sunt arme. Pot apăra, pot ucide – şi se pot sinucide, de asemenea. Eufemismul nu e decât un cuvânt sinucis, un sens care şi-a retras fiinţa. Ultimele în vogă au aerul că au ieşit din conversaţii de azil: nu mai vorbim de ‘clase’, ca să nu mai vorbim de ‘lupta’ lor – ci de ‘pături’, sau bizarul ‘straturi’; în consecinţă, nicicând nu s-a manifestat o mai violentă dorinţă de diferenţiere socială; nu mai vorbim de naţiune sau ţări, ci de ‘societăţi’; nu mai există bătrâni, ci ‘seniori’; concedierile sunt ‘disponibilizări’, şomerii sunt ‘forţă de muncă liberă’, căderile de bursă sunt ‘fluctuaţii’, războaiele sunt ‘operaţiuni de menţinere a păcii’, amorurile sunt ‘relaţii’; nu mai există, în sfârşit, morţi, ci ‘dispăruţi’.
Eufemismul nu e doar o interdicţie violentă, pe care o drapezi în politeţe. E mai ales o rană. Or, ca în ‘întoarcerea refulatului’, ceea ce-ţi interzici – sfârşeşti prin a vedea peste tot. Vechii talmudici interziceau pronunţarea numelui lui Dumnezeu, dar vorbeau doar despre el. Burghezii sec. XIX nu vorbeau despre sex, şi-l vedeau pretutindeni (succesul lui Freud). Cu cât un eufemism e mai prezent, cu atât e mai clar o problemă reală şi vie acolo. Vedem agresive diferenţialisme de clasă peste tot în jur; suntem terifiaţi de şomaj, de povara simbolică a unei ţări, de absenţa reală a iubirii, de bătrâneţe, de moarte; zeul îl pomenim cu atât mai mult, multiplicându-i templele, cu cât ne temem mai mult că nu mai credem în el, şi ne percepem singurătatea. Când vrei să afli ce e cu adevărat punct de ruptură într-o societate, întreabă despre eufemismele ei. Despre asta scrie, despre asta scoate cărţi şi fă artă: o să fii totdeauna în real. Dacă vrei să fii pe ‘drumul drept’, poziţionează-te acolo unde el derapează; îmbrăţişează derapajul. N-o să dai greş niciodată.
(Nu uita să-ţi repeţi, însă, că ăsta e doar începutul.)
Cuvintele sunt arme. Pot apăra, pot ucide – şi se pot sinucide, de asemenea. Eufemismul nu e decât un cuvânt sinucis, un sens care şi-a retras fiinţa. Ultimele în vogă au aerul că au ieşit din conversaţii de azil: nu mai vorbim de ‘clase’, ca să nu mai vorbim de ‘lupta’ lor – ci de ‘pături’, sau bizarul ‘straturi’; în consecinţă, nicicând nu s-a manifestat o mai violentă dorinţă de diferenţiere socială; nu mai vorbim de naţiune sau ţări, ci de ‘societăţi’; nu mai există bătrâni, ci ‘seniori’; concedierile sunt ‘disponibilizări’, şomerii sunt ‘forţă de muncă liberă’, căderile de bursă sunt ‘fluctuaţii’, războaiele sunt ‘operaţiuni de menţinere a păcii’, amorurile sunt ‘relaţii’; nu mai există, în sfârşit, morţi, ci ‘dispăruţi’.
Eufemismul nu e doar o interdicţie violentă, pe care o drapezi în politeţe. E mai ales o rană. Or, ca în ‘întoarcerea refulatului’, ceea ce-ţi interzici – sfârşeşti prin a vedea peste tot. Vechii talmudici interziceau pronunţarea numelui lui Dumnezeu, dar vorbeau doar despre el. Burghezii sec. XIX nu vorbeau despre sex, şi-l vedeau pretutindeni (succesul lui Freud). Cu cât un eufemism e mai prezent, cu atât e mai clar o problemă reală şi vie acolo. Vedem agresive diferenţialisme de clasă peste tot în jur; suntem terifiaţi de şomaj, de povara simbolică a unei ţări, de absenţa reală a iubirii, de bătrâneţe, de moarte; zeul îl pomenim cu atât mai mult, multiplicându-i templele, cu cât ne temem mai mult că nu mai credem în el, şi ne percepem singurătatea. Când vrei să afli ce e cu adevărat punct de ruptură într-o societate, întreabă despre eufemismele ei. Despre asta scrie, despre asta scoate cărţi şi fă artă: o să fii totdeauna în real. Dacă vrei să fii pe ‘drumul drept’, poziţionează-te acolo unde el derapează; îmbrăţişează derapajul. N-o să dai greş niciodată.
(Nu uita să-ţi repeţi, însă, că ăsta e doar începutul.)