S-a incalzit surprinzator de tare. Asa ca imi petrec mai toate serile pe marginea lacului. Tigara dupa tigara, rememorare de intamplari intamplate intamplator, cu sau fara companie.
Simt ca eman neliniste si dor de duca. Vreau ceva. Si stiu si ce. Insa nu stiu cum. Mai complicat de atat nu se poate. Sau poate ca da…
Toata lumea pleaca. E vremea concediilor. Voi pleca si eu. Departe. Si aproape. Depinde.
Simt nevoia sa pun distanta intre mine si eu-l asta de acum. Imi trebuie niste obiectivitate. Alo, domnu’, poti sa ma ajuti si pe mine? Nu, nu poate. Imi cobor privirea si rascolesc cu calm in geanta dupa o bricheta. N-o gasesc. Asa ca raman cu tigara usor atarnata de buza de jos ca o fraza neterminata.
Of… mai dureaza mult? Uneori ma intreb cat mai pot stationa in ipostaza asta. Hai, fa pasul si treci de impas. Daca vrei, poti. Doamne, cat de patetica pot sa fiu cateodata… Ma pufneste rasul.
Descopar bricheta in buzunarul de la pantaloni si ma bucur ca un copil. Parca ziceai ca te lasi… N-am motivatie suficienta. Rahat…
O sa fie bine. Auzi, lasa prostiile astea, ca nu le crede nimeni. Incotro? Incotro vrei. Nu-ti mai pasa, gata, faci pe indiferenta? Fac ce vreau eu. Deci, fac si ce vrei tu.
Un fum de tigara si o gura de cola sunt perechea perfecta. Cafea? Am inceput sa beau si cafea. Un latte macchiato cu un espresso scurt, va rog. Da, si un pic de sirop, de ce nu? Vanilie? Ah, nu, de ciocolata, mai bine.
Stau asa in aerul inabusitor si incerc sa ma concentrez la cate un gand. Nu prea merge…
Hai, gata, la culcare! O tigara inainte si ma duc… Somn de voie.
Simt ca eman neliniste si dor de duca. Vreau ceva. Si stiu si ce. Insa nu stiu cum. Mai complicat de atat nu se poate. Sau poate ca da…
Toata lumea pleaca. E vremea concediilor. Voi pleca si eu. Departe. Si aproape. Depinde.
Simt nevoia sa pun distanta intre mine si eu-l asta de acum. Imi trebuie niste obiectivitate. Alo, domnu’, poti sa ma ajuti si pe mine? Nu, nu poate. Imi cobor privirea si rascolesc cu calm in geanta dupa o bricheta. N-o gasesc. Asa ca raman cu tigara usor atarnata de buza de jos ca o fraza neterminata.
Of… mai dureaza mult? Uneori ma intreb cat mai pot stationa in ipostaza asta. Hai, fa pasul si treci de impas. Daca vrei, poti. Doamne, cat de patetica pot sa fiu cateodata… Ma pufneste rasul.
Descopar bricheta in buzunarul de la pantaloni si ma bucur ca un copil. Parca ziceai ca te lasi… N-am motivatie suficienta. Rahat…
O sa fie bine. Auzi, lasa prostiile astea, ca nu le crede nimeni. Incotro? Incotro vrei. Nu-ti mai pasa, gata, faci pe indiferenta? Fac ce vreau eu. Deci, fac si ce vrei tu.
Un fum de tigara si o gura de cola sunt perechea perfecta. Cafea? Am inceput sa beau si cafea. Un latte macchiato cu un espresso scurt, va rog. Da, si un pic de sirop, de ce nu? Vanilie? Ah, nu, de ciocolata, mai bine.
Stau asa in aerul inabusitor si incerc sa ma concentrez la cate un gand. Nu prea merge…
Hai, gata, la culcare! O tigara inainte si ma duc… Somn de voie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu