Cu cât clientele sunt mai bătrâne, cu atât sunt mai fascinate de pietrele preţioase, de perle şi coliere, de diamante mari, cu montură somptuoasă şi colosal de scumpe: clientela predilectă a bijutierilor e bătrâneţea, ramolismentul. Obiectul acestei ramoliri, al acestei uitări, fiind tocmai faptul că nu mai ai pentru ce să le cumperi. Rezultă un simpatic raţionament circular al posesiunii sau apartenenţei: obiectele îţi aparţin cu atât mai puţin, cu cât dispui de mai mulţi bani pentru a le achiziţiona. E aplicabil, cred, la toate produsele de lux. (Estul e singura parte de lume unde în maşini scumpe chiar poţi vedea tineri; pe Coasta de Azur, spre a lua o destinaţie, automobilul e o paradă gerontocrată, pare un cărucior cu rotile mai sofisticat. De la categoria penthouse-iaht-insulă, însă, lucrurile se precizează limpede şi paradoxul se verifică.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu