Cutremurele si fenomenele stranii care le insotesc

Luminile cutremurului. De ani buni, oamenii din intreaga lume au fost martorii unor aparitii misterioase de lumini ciudate pe cer imediat inaintea sau in timpul marilor cutremure care au zguduit lumea. Luminile veneau din pamant si era ba niste flacari albastre, ba niste lumini foarte stralucitoare, care se inaltau pana la ametitoarea distanta de 200 de metri. Pana in 1960, oamenii de stiinta au crezut ca relatarile de genul acesta nu pot fi decat halucinatii ale unor oameni inspaimantati de fenomele naturale la care luau parte. Totul avea sa se schimbe pentru totdeauna cand o serie de cutremure au zguduit Nagano, in Japonia, pe la mijlocul anilor 1960. Atunci, cercetatorii au vazut cu ochii lor fenomenele ciudate si au putut sa le studieze. Unii dintre ei au spus ca ar fi vorba de o perturbare a campului magnetic terestru printr-un efect piezoelectric. Cu toate acestea, cum niciun cutremur major nu este precedat de lumini, teoria nu a putut fi confirmata.

Lichefierea solului. Cred ca multi dintre noi stim ce e acela nisip miscator, care „inghite” oamenii mai ceva ca un sarpe care-si inghite prada. Nisipul miscator e o nimica toata in comparatie cu lichefierea solului. Lichefierea este un efect advers al cutremurelor majore-in timpul unor astfel de fenomene naturale, solul saturat-apos resimte „tremurul”, trepidatiile cutremurului, pierzandu-si rigiditatea si consistenta. Ca urmare a acestui proces, absolut orice obiect care se sprijina pe solul respectiv-case, cladiri, oameni, masini, orice-este „absorbit” cat ai zice… cutremur. Teoria nu este o fictiune. In 1964, un cutremur major a distrus prin acest proces de lichefiere a solului 16.534 de case din Niigata, Japonia. Si in 2011, in timpul cutremurului din Christchurch, aceeasi lichefiere a solului a distrus case, sosele, masini si cladiri noi…

„Furtuni” de cutremure. Potrivit teoriei furtunilor de cutremure, un cutremur mare atrage ca un magnet o serie de cutremure la fel de puternice de-a lungul aceleiasi placi tectonice. Cel care a descoperit acest fenomen este profesorul Amos Nur de la Universitatea Stanford. El a mai spus ca astfel de cutremure nu se intampla neaparat imediat dupa marele cutremur, ci pot trece luni, chiar ani inainte ca „furtuna” sa faca prapad. Teoria sa este sustinuta de o serie de cutremure din Turcia, aparute intre 1939 si 1999. Din 13 cutremure majore care au zguduit zona, sapte au aparut la perioade de timp fixe. Cauza furtunilor de cutremure este presiunea uriasa care se formeaza asupra placii tectonice imediat dupa ce un cutremur are loc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu