Vecina mea de la trei

Vecina mea de la trei nu are doi ochi albastri si nici nu ma incanta cu privirea ei, asa cum zice cantecul. Vecina mea de la trei spala la mana si isi pune hainele la uscat peste hainele mele, haine din care se scurge multa apa, pentru ca nu le stoarce bine, apa care imi uda hainele daca le scot si eu pe balcon sa se usuce.

Vecina mea de la trei, isi scutura si covoarele peste hainele mele si e atatd e simpatica incat imi vine cateodata sa ii sparg ochelarii, numai cu un alint: “ooo , tanti Ani- cum va mai merge?” Urmat de o injuratura. Desigur ca vecina mea de la trei de multe ori isi mai arunca si mizerii. Nu mi-ar fi mare mirarea ca intr-o buna zi sa arunce si gunoiul pe geam. Ei bine! Nu te pui cu varsta. Dar daca ar avea macar minimul de bune maniere probabil si-ar da seama ca nu mai traim in vremea lui Ceasca (aka domnu Ceausescu) si nu mai suntem inrobiti la mizerie.

Traim si noi democratic acum, iar varsta nu isi mai spune cuvantul. Asadar, vecinea mea de la trei va avea cu siguranta o mare surpriza cand rabdarea mea se va diminua simtitor si voi incepe sa imi dau glas tare vocii din interior, cat si injuratorilor care iau fiinta odata cu ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu