<<Era o vreme cand m-as fi batut cu zmeii pentru privirea ta plina de pilde
si as fi inghetat si cea mai teribila furtuna prinsa in aripile iubirii mele calde.
Era o vreme - (si bine c-a trecut!) - cand ma gandeam cu stupoare la clipa in care vei fugi.
Era o vreme cand absenta ta imi punea existenta pe rugi,
Facand atatea pacate catre bietele mele slugi.
Ma gandesc ca iti dai seama ca vorbesc la trecut,
Daca nu, nu am timp sa iti spun ca inca incerc sa te uit.
Ma gandesc ca si tu realizezi - ca in mine nu se mai zbate
Iubirea pe care de mult ai uitat sa o mai alimentezi.
Ma gandesc, si daca ma gandesc bine -
Acum nu mai respiri nici tu aerul care ma sustine!
Steaua noastra s-a dus exact cum a venit, ca un fulger –
Cine sunt eu acum, sa iti traduc cum mi-ai fost ca un inger?
Mai bine mai beau o sticla de Jagger!
Mai vrei sa facem o casa noua in caramizi vechi?
Mai vrei sa dansam de-a stelele cand am vazut de mult ca –
Eu, cel mic, nu iti mai poate oferi nimic –
Nimic din ceea ce au altii oare? - in plus, am si ramas pe minus?!
Uite, facem un targ: eu ma declar bolnava de insuficienta emotionala
Iar tu te duci naibii, cu aia a ta, mai superficiala!
Poate asa iti iesi si tu din lumea asta a mea – antigravitationala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu