Strand

Azi imi iau familia si ma duc la strand. Am mai fost pe dealuri zilele trecute, dar n-am avut liniste ( cum mi-as fi dorit!), din cauza serpilor. Viperele ( am auzit!) innebunesc din cauza caldurii ( ca si oamenii, de altfel! ). Strandul, plasat strategic la marginea padurii, viermuieste de oameni ( majoritatea cam negri la culoare!), galagiosi, cu apucaturi „din topor”, grosolani chiar, dar nu-i bag in seama. Apa este calduta ( si destul de murdara!), nu mai conteaza pe caldura asta, totul e sa te uzi, sa simti altceva decit Soare, sa stai in pisatul acela infect cufundat pina la git si sa visezi la vremurile mai reci sau la urmatoarea glaciatiune, sa uiti o clipa prezentul. Aglomeratia mare de la restaurantul central, unde se servesc mici cu mustar si bere, tradeaza grave carente educationale ( ireductibile, cred! ), gusturi indoielnice, prost gust. Mai incolo se practica tot felul de jocuri cu mingea ( niciunul cu capul!), prilej pentru unii de as etala muschii sau corpul ( disgratios!), spre incintarea asistentei toropite ( la propriu!). Ne aflam la strand doar, nu la Polivalenta!