Cum mi s-au parut Razbunatorii

De curand am vazut si eu pentru prima oara ultimul film The Avengers. De asemenea, este primul film the Avengers pe care l-am vazut vreodata. Nu e ca si cum am avut ceva cu filmul sau cu filmele SF in general pentru ca imi plac foarte mult. Am vazut Thor si unul dintre filmele Iron Man si chiar mi-au placut foarte mult. Cu X-Men practic am si crescut, fiind primul film pe care l-am vazut vreodata la cinema.

Filmul mi s-a parut fain, efectele destul de ok, insa n-am simtit acel suspans pe care l-am resimtit la X-Men, spre exemplu. Nu pot spune exact ce i-a lipsit, probabil un scenariu putin mai imprevizibil. De la prima jumatate de ora deja imi dadusem seama ce avea sa se intample, ca acei gemeni urmau sa fie de partea celor numiti ciudat in limba romana “razbunatorii” si in mod inevitabil binele va invinge. Nu ma intelege gresit, nu sunt genul de persoana macabra careia ii plac povestile cu sfarsit nefericit, desi am avut si aceasta “problema” ca sa-i zic asa intr-o vreme. De fapt, nici nu prea ma intereseaza cum se termina o poveste indiferent daca e scrisa sau pusa in scena.

Important pentru mine este sa fie o calatorie interesanta, imprevizibila, plina de intorsaturi de situatie care mai de care mai deosebite. Cu dezamagire usoara pot afirma ca the Avengers nu prea a avut asa ceva, cel putin nu destul cat sa-mi ajunga mie la inima.