Profesorul de limba romana

In scoala generala am avut un profesor de limba romana care era glumet si foarte voios. Era mereu cu zambetul pe buze si stia sa ne determine sa invatam bine la limba romana pentru ca suntem romani si trebuie sa stim sa ne exprimam bine in limba noastra materna.

Imi placea mereu sa scriu compuneri spectaculoase sis a folosesc citate impresionante si imi placea chipul vesel si atent al profesorului in timp ce citeam acea compunere. Era mereu incantat de operele mele si ii placea sa ma asculte si sa ma incurajeze de fiecare data cand realizam cate o compunere frumoasa. Imi placea acest profesor in primul rand pentru stilul lui glumet si dinamic de a preda si imi placea si chipul lui matur si brunetel. Era o persoana care era foarte amuzanta si sociabila si imi placea cum reusea sa se integreze in grupul nostrum si sa imi capteze atentia. Cu totii eram vrajiti de orele lui si ne placea cand ne explica ceva nou. Ne recomanda sa citim carti si cand priveam in ochii lui negri vedeam un abis de necunoscute care se deschid in fata noastra si am fi vrut sa acumulam si noi mai multe cunostiinte din ceea ce stie el.

Parea un atotstiutor in stil modern, degajat si amuzant, mereu pus pe poante si care stia sa imbine utilul cu placutul si sa ne ofere clipe de neuitat in prezenta lui . Mi-a placut ora lui de romana si imi place tot ceea ce m-a invatat si trebuie sa ii multumesc chiar si acum, dupa ani, pentru ca stapanesc limba romana si ca ma descurc atat de bine cand scriu aceste articole. Este un profesor extraordinar pe care as avea placerea sa il reintalnesc.