Bebelusii pot invata cantece chiar inainte sa se nasca. Conform studiilor, ascultarea muzicii este benefica in stadiul dezvoltarii prenatala a bebelusului-poate ajuta foarte mult la dezvoltarea vorbirii. Si mai fascinant, cercetatorii au descoperit ca bebelusii au ureche muzicala si isi pot aminti ceea ce au auzit cat erau in uter. In 2013, niste oameni de stiinta din Helsinki au pus 12 viitoare mame sa le puna „Twinkle, Twinkle Little Star” de cinci ori pe saptamana, in timp ce alte 12 viitoare mamici nu aveau acest program strict.
Dupa ce au nascut, mamele au adus copiii la testat si li s-a masurat activitatea cerebrala atunci cand ascultau aceeasi melodie. Bebelusii si-au amintit melodia ascultata chiar si la patru luni de la nastere.
Bebelusii pot arata simpatia. Definita ca sentimentul de grija fata de altii, simpatia ne ajuta sa relationam cu cei aflati in suferinta. In 2013, 40 de bebelusi au fost impartiti in doua grupuri si li s-au pus filme haioase. In primul film, o bila albastra urmarea un cub galben intr-o camera; desi incerca sa scape, bietul cub era lovit cu putere de catre bila si facut praf de un zid. Celalat grup de copii a vazut acelasi film, insa cele doua forme geometrice nu au interactionat deloc. Apoi li s-au dat doua jucarii in forma de bila si cub. Daca grupul de bebelusi care privisera al doilea filmulet nu au avut o preferinta anume pentru vreo jucarie, copilasii din al doilea grup au ales cubul. Isi exprimau simpatia pentru cub sau ura fata de bila cea rea? Ca sa gaseasca raspunsul si la aceasta intrebare, cercetatorii au condus un al doilea experiment. Alti 24 de bebelusi au vazut un film unde o biluta batea o alta forma geometrica, numai ca exista si un al treilea personaj, un cilindru rosu care nu facea nimic insa era prezent in peisaj. Ulterior celor doua grupuri de cate 12 bebelusi li s-au dat niste jucarii. Primul grup a primit „batausul” si cilindurul rosu neutru, iar cel de-al doilea grup a primit „victima” si cilindrul rosu neutru. Primul grup a ales cilindrul rosu, al doilea a ales „victima”. Chiar si cand nu exista „raul” in preajma, copilasii au vrut sa se joace cu „victima”-afisau simpatie vizavi de victima.
Bebelusii pot sa isi motiveze, argumenteze o anumita decizie, comportament, chiar si la un nivel „primar”. E clar ca buna ziua ca bebelusii nu sunt interesati deloc de filosofie-multi nici macar nu pot face diferenta intre opera lui Platon sau Aristotel, si nici macar nu stiu cine sunt cei doi mari ganditori. Potrivit unor studii facute de Josh Tenenbaum de la MIT, bebelusii de doar un an sunt in stare sa expuna motive, sa argumenteze ceva-ei pot face presupuneri logice despre cum functioneaza lumea din jurul lor si chiar se arata surprinsi atunci cand realitatea le dovedeste ca ceea ce credeau nu este adevarat.
In experimentul sau, Josh le-a prezentat micutilor de un an un filmulet cu un container plin cu bile colorate stralucitoare. Trei erau albastre, una era rosie si topaiau de mama focului cand omul de stiinta a acoperit ecranul. Cat timp bebelusii nu mai vedeau ecranul, un obiect disparuse ca prin minune. Ciudat si fascinant, bebelusii au reactionat diferit in functie de ce obiect fusese sustras si cat de mult a fost acoperit ecranul. Daca ecranul fusese acoperit 0.4 secunde si obiectul cel mai indepartat disparuse, bebelusii erau uimiti; daca insa el era acoperit doar doua secunde, atunci copilasii nu mai erau atat de surprinsi. Singura exceptie a fost atunci cand bila rosie a disparut, pentru ca, nu-i asa, ea era diferita fata de restul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu