La ora 12.00, astazi, 24 noiembrie, am aflat cu bucurie si, in acelasi timp cu mandrie de nasterea copilului nostru. Amandoi ne-am gandit ca va fi o fetita si, iata ca “A.C” a scos capul la lumina. Sunt foarte fericit si in cateva randuri vreau sa iti transmit atat tie cat si fetitei noastre multa sanatate. Sunt putin emotionat si de aceea vreau sa stiu cum te simti si daca te mai doare. Te rog sa-mi trimiti raspuns la aceasta mica scrisorica pentru ca eu astept in curtea maternitatii. Te pup dulce atat pe tine cat si pe fetita. D.”
Franturi randuite pe o hartie usor ingalbenita de timp, caci are peste 20 de ani de vechime. Randuri extrase din mica epistola pe care tatal meu i-o scria mamei mele la 2 ore dupa ce eu am venit pe lume. Era cel mai fericit tata din lume, cel mai mandru parinte de pe mapamond. Si-a dorit o fetita sa isi reverse intreaga sa dragoste asupra ei si Dumnezeu i-a daruit-o. Primul copil in familie…o printesa…EU. Am descoperit-o intr-o zi intr-un dulap din casa si de atunci o citesc mereu….in special de ziua mea. Atunci simt ca ma intorc in timp, sunt in curtea maternitatii si ii pot vedea chipul tatalui meu radiind de fericire. Ma intorc in trecut pentru ca doar acolo pot sa il mai privesc, sa il mai imbratisez si sa ii spun ca sunt mandra ca sunt fetita lui….doar acolo, pentru ca el nu mai este, a plecat, ne-a parasit, s-a dus intr-un loc mai bun, mai linistit si ne priveste de acolo in fiecare zi....pe mine, prima lui fetita, pe cea de-a doua lui fetita si pe mama, mult iubita lui sotie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu