Pe muchie de cutit

Sistemul medical din Romania - un mai vechi “prieten de nadejde” al meu si al familiei mele a avut grija sa ne mai traga o lovitura, de bine ce abia ne trasesem sufletul dupa un inceput de an horror. Cum rezultatul screeningului pentru Fenilcetonurie al fetitei mele Natalia indicase  o valoare foarte mare (un nivel al fenilalaninei in sange de 18, fata de o limita a normalitatii de maxim 2), iata-ne pe drumul catre IOMC “Alfred Rusescu”, unde aveau sa i se recolteze din nou analize copilului pentru a sti exact daca i se va pune diagnosticul de Fenilcetonurie. Timp de 24 de ore fara intrerupere de la telefonul medicului care se ocupa de cazul ei si pana la ajungerea la spital ne-am informat, am citit, ne-am speriat, ne-am demoralizat si am ajuns pe culmile disperarii. Vorbeam de retard mental, de o viata de diete stricte pentru a nu ajunge la astfel de probleme, si la dezechilibre nervoase severe. Si nu aveam sa stim exact ce ne paste pana la aflarea noilor rezultate ale analizelor. Odata ajunsi la “Alfred Rusescu” aveam pregatita o rezerva, dar pentru ca era vineri si urma weekendul eram hotarata sa nu profit de gazdele noastre si sa plecam acasa cat de repede posibil. Ceea ce am si facut pentru ca analizele i-au fost recoltate Nataliei in 30 de minute, iar pana luni cand aveau sa vina rezultatele nu mai aveam nimic de facut in spital. De ce am mai fi stat? Am plecat catre casa, macar sa disperam in confortul propriului nostru camin, mai degraba decat pe un pat de spital...Desigur, pentru a ne agata de orice speranta am intrebat care erau sansele sa fie vorba de un rezultat fals pozitiv, poate o valoare crescuta din alte motive, poate ceva tranzitoriu... Adica de ce sa ni se intample tocmai noua? Raspunsul categoric: numai sa fie vorba de o greseala. Numai o eroare ne putea salva! O eroare a sistemului medical, o eroare a laboratorului care a procesat analizele, o eroare a asistentelor de la maternitate. Orice... Dar era o muchie atat de ascutita cea pe care ne aflam!