Cafeaua-un beneficiu pentru sanatate

De sute de ani, cafeaua a fost una dintre cele două sau trei băuturi cele mai populare de pe pământ. Insa,  doar de putin timp, oamenii de stiinta au descoperit ca are si beneficii notabile  pentru sănătate. Într-un studiu epidemiologic efectuat  la scară largă anul trecut, cercetatorii de la Institutul National al Cancerului au analizat cateva informatii de sanatate de la mai mult de 400.000 de voluntari, cu varste cuprinse intre 50 si 71 de ani, care nu au suferit boli majore inca de la inceputul studiului, in anul 1995. Până în 2008, mai mult de 50.000 de participanti au murit. Dar oamenii care au raportat consumul a două sau trei cesti de cafea pe zi, au avut cu 10 la suta mai putine sanse sa fi murit, decat cei care nu au consumat cafea deloc. Femeile care au consumat aceeasi cantitate de cafea au avut un risc de 13 la suta de a muri in timpul studiului. Nu este inca clar daca intr-adevarat a avut de a face cu longevitatea lor, dar corelația este izbitoare, facand ca aceste stiri sa fie luate in considerare tot mai des.

Alte studii recente au legat consumul de cafea moderat - echivalentul a trei sau patru cesti de cafea pe zi- cu mai multe avantaje specifice: o reducere a riscului de a dezvolta diabet zaharat tip 2, carcinom bazocelular (cel mai frecvent cancer de piele), cancerul de prostata, cancer oral si reaparitia cancerului de san.

Într-un alt studiu realizat pe oameni in anul 2012, cercetatorii de la Universitatea din Florida de Sud si de la Universitatea din Miami au testat nivelurile sanguine de cofeina la adultii in varsta, care sufereau de insuficienta renala cognitiva, sau de primele semne de uitare grava, un precursor comun al bolii Alzheimer.  Apoi i-au re-evaluat dupa doi și dupa patru ani. Participantii care aveau in sange cofeina la un nivel minim sau deloc, au fost mult mai predispusi sa sufere de Alzheimer la nivel avansat decat cei ai caror sânge a indicat o valoare de aproximativ trei cesti  de cofeina.

Unde ati emigra, daca vi s-ar oferi posibilitatea?

Sa presupunem ca vi  s-ar oferi posibilitatea sa emigrati intr-o alta tara. Toate taxele incluse. Vi s-ar oferi o casa si un job. A-ti accepta, si daca da, unde a-ti vrea sa mergeti? Eu ma gandesc deseori la intrebarea asta. Aveam o cunostinta care a aplicat pentru viza in America. A asteptat ceva timp sa primeasca un raspuns, iar acesta nu a intraziat sa apara. Si , stiti ce a facut? Dupa ce a aplicat, a visat la plecarea asta o perioada lunga de timp, a refuzat!!!!! Jesus! A refuzat fiindca nu i-a convenit locul in care il stabilise. Pai dupa ce poti sa pleci de tot, cu catel si purcel, mai faci si nazuri?

Eu as pleca. Foarte greu, dar as pleca. Mi-ar fi greu sa ma despart de ai mei, de toate rudele mele, si de amintirile din copilarie. Poate mi-ar fi si putin frica, fiindca nu as sti unde merg. Nu as sti daca ma voi putea acomoda in locul acela. Dar daca pot merge cu sotul si copii, cred ca mi-ar fi mai usor. Sunt multi carea pleaca si nu le e cu mult mai bine decat aici. Dar stiu ca majoritatea celor care pleca, sunt fericiti si  reusesc sa isi faca o viata frumoasa dincolo.

 Mie mi-ar place sa merg undeva in America. Nu stiu inca unde. Ma fascineaza tara asta. Ai probabil mai multe drepturi acolo, decat in propria ta tara, traiul de viata e cu siguranta mai bun decat aici. Dar cel mai mult imi place  faptul ca se stiu distra. Oriunde merg ei se distreaza. Da, este si partea urata, ca e plina America de terirosti. Dar, eu zic sa nu punem raul in fata, totusi. Ca daca gandesc asa, as putea muri si azi in timp ce trec strada. Probabil ca exista si o comunitate de romani pe acolo, si cu siguranta as gasi-o.

Terapii de relaxare

Odihna si destinderea reprezinta un tratament binemeritat dupa o saptamana obositoare, sau o dupa-amiaza aglomerata. Energia de peste zi  iti este daruita de propriul camin, de oamenii din jur, de relaxarea simturilor. Un rol important in toate acestea il are dormitorul, oaza noastra de liniste. Prin continutul asupra caruia regasim amprenta personala se leaga o punte intre design, familiaritate si confort. De multe ori in jurul unei lenjerii de pat, aceasta punte, ne faciliteaza trecerea catre minunata lume a impacarii cu noi insine. Stimularea fluxului mental dar si al simtului tactil este o terapie ajutatoare pentru a scapa de stresul cotidian.

Deseori asteptam seara pentru a ne elibera de griji in speranta ca sub protectia somnului si a unei lenjerii de pat scapam de  gandurile zilnice. Gatitul de placere, vizionarea unui film sau ascultarea melodiilor preferate in intimitatea caminului pot conduce la eliberarea stresului. Relaxarea tine cont atat de psihologia personala, de preferinte, de activitatile intreprinse cat si de ceea ce ne inconjoara si ne stimuleaza simturile:  masaje, lenjerii de pat, aromaterapie, savurarea unui desert etc. Sunt momente ce dorim sa le impartasim cu ceilalti si momente ce le vrem doar pentru noi. Se poate crede ca exista o doza de egoism in aceasta nevoie insa cu siguranta nu este cazul sa gandim asa. Chiar si casa noastra poate fi gazda unui tratament spa daca bugetul nu ne permite o asemenea desfatare. De asemenea, referitor la partea spirituala, meditatia poate fi o terapie extraordinara de relaxare. Sondarea propriului eu si a profunzimii vietii le poate aduce unora reflectii valorice ulterioare.

Alte cateva remedii antistres pot fi reprezentate de activitatile in aer liber, activitatile fizice, planificarea vacantei, si de ce nu... plimbarile indelungate. Participarea la concerte, la o piesa de teatru, la un eveniment cultural, discutiile cu cei dragi, toate au un rol important in viata noastra intrucat ne stimuleaza ca persoane si ne ajuta sa ne relaxam.

Adevarul din alcool

Am auzit adesea proverbul “La betie spune omul adevarul!”, si nu de putine ori am gasit de cuviinta sa incetam sau, dimpotriva, sa cultivam relatiile cu o anume persoana pe baza acestui principiu, pe care multi romani il au intiparit in minte.

Ce-i drept e drept, si se pare ca multora dintre noi ne este mult mai la indemana sa pastram tacerea cu privire la anumite aspecte sau sa ocolim raspunsuri ferme in situatii delicate. La fel de adevarat este si ca din teama sa nu ii ranim pe cei din jur cosmetizam de multe ori adevarul pana la minciuna perfecta. Insa, e nevoie doar de un pahar in plus, pentru ca limba sa se dezlege. Si asta nu o stim doar noi azi, ci inca din Grecia antica invatatii erau convinsi ca “Betia fara masura dezvaluie secrete” si ca  “Vinul e oglinda sufletului”.

Sunt oameni care isi fac curaj cu doua-trei pahare pentru a spune ce au pe suflet intr-o situatie limita, sau pentru a scapa de emotii, sunt oameni care atunci cand beau devin agresivi verbal, asa cum sunt si persoane care lasa sa iasa la iveala la betie adevarate fiare salbatice (vezi nenumarate tragedii intamplate pe fondul consumului de alcool). Problema nu este cu cei care isi fac curaj cu un paharel, ci cu aceia din urma pe care i-am mentionat, cei care ajung sa ia vieti din cauza bauturii. Ce fel de frustrari adanc ingropate acumuleaza acestia pe parcursul unei vieti, ce fel de fantome le bantuie subconstientul atat de bine tinut sub control atunci cand sunt treji? Vinul chiar e oglinda sufletului acestor oameni?

Secolul meschinariei

Am simtit de multe ori cu cata usurinta scot bani din buzunar pentru o toana, pentru un capriciu simplu, fie ca vreau o pereche de pantofi noi si de cele mai multe ori scumpi fie ca imi dau seama ca imi arde de o vacanta si musai sa fie una exotica. Cel mai curand am simtit asta astazi, in Centrul Vechi, stand la masa la o terasa, cu un pahar de vin in fata, la taclale cu sotul meu, inconjurati de zeci de oameni care faceau acelasi lucru.

E vineri seara, desigur, si dupa o saptamana de munca in mod cert e dreptul nostru de a ne relaxa, de a ne simti bine, chiar de a ne bucura de banii pe care ii castigam muncind cinstit si fara sa inselam pe nimeni, bucurandu-ne de o cina savuroasa si de un vin bun sau de o sampanie scumpa. Si cu toate astea ceva m-a facut sa deschid discutia asta. Printre mesele la care bucuresteni dischisiti si cu chef de viata sorbeau delicat din sofisticate bauturi, un baietel de maxim 12 ani vindea carti vechi, pentru a castiga un ban de mancare. Si nimeni nu gasea un ban sa ii dea acestui copil, fie si fara sa cumpere o carte de la el. Nu vorbesc acum aici de cersetoria organizata si supravegheata, de retelele care trateaza copiii drept port-stindard al scopurilor lor, pentru ca nu asta e obiectul meu, ci despre instinctele omenesti, despre ce simti cand vezi un copil infometat langa masa la care tu nu iti refuzi nimic. Nu ma ghidez dupa credintele vechi, haiducesti, sa luam de la bogati si sa dam la saraci, dar as fi vrut sa vad macar un singur om – chiar si pe mine! – ca se gandeste si la altii atunci cand lui ii e bine. Pentru ca intotdeauna gasim bani pentru noi, pentru capriciile noastre, in timp ce pentru a face o fapta buna suntem tot timpul prea saraci, stam prost cu banii si… de fapt, avem atatea facturi de platit…! Am vazut o singura femeie, la o masa, interesata de o carte a baiatului si care s-a targuit cu el pentru 2 lei. “Nu iti dau 5 lei, am doar 3 lei, daca vrei bine, daca nu, n-o mai cumpar!” Pe bune?! Adica de ce sa te targui pe 2 lei? Ce faci tu cu aia doi lei de care tii cu dintii?! Copilul ala le stie sigur mai bine valoarea decat pretinzi tu ca o faci!

Pe muchie de cutit

Sistemul medical din Romania - un mai vechi “prieten de nadejde” al meu si al familiei mele a avut grija sa ne mai traga o lovitura, de bine ce abia ne trasesem sufletul dupa un inceput de an horror. Cum rezultatul screeningului pentru Fenilcetonurie al fetitei mele Natalia indicase  o valoare foarte mare (un nivel al fenilalaninei in sange de 18, fata de o limita a normalitatii de maxim 2), iata-ne pe drumul catre IOMC “Alfred Rusescu”, unde aveau sa i se recolteze din nou analize copilului pentru a sti exact daca i se va pune diagnosticul de Fenilcetonurie. Timp de 24 de ore fara intrerupere de la telefonul medicului care se ocupa de cazul ei si pana la ajungerea la spital ne-am informat, am citit, ne-am speriat, ne-am demoralizat si am ajuns pe culmile disperarii. Vorbeam de retard mental, de o viata de diete stricte pentru a nu ajunge la astfel de probleme, si la dezechilibre nervoase severe. Si nu aveam sa stim exact ce ne paste pana la aflarea noilor rezultate ale analizelor. Odata ajunsi la “Alfred Rusescu” aveam pregatita o rezerva, dar pentru ca era vineri si urma weekendul eram hotarata sa nu profit de gazdele noastre si sa plecam acasa cat de repede posibil. Ceea ce am si facut pentru ca analizele i-au fost recoltate Nataliei in 30 de minute, iar pana luni cand aveau sa vina rezultatele nu mai aveam nimic de facut in spital. De ce am mai fi stat? Am plecat catre casa, macar sa disperam in confortul propriului nostru camin, mai degraba decat pe un pat de spital...Desigur, pentru a ne agata de orice speranta am intrebat care erau sansele sa fie vorba de un rezultat fals pozitiv, poate o valoare crescuta din alte motive, poate ceva tranzitoriu... Adica de ce sa ni se intample tocmai noua? Raspunsul categoric: numai sa fie vorba de o greseala. Numai o eroare ne putea salva! O eroare a sistemului medical, o eroare a laboratorului care a procesat analizele, o eroare a asistentelor de la maternitate. Orice... Dar era o muchie atat de ascutita cea pe care ne aflam!