Astazi a fost una din zilele acelea, in care nu am avut chef sa stau in casa. Simteam nevoia sa iau o gura de aer proaspat poluat, asa ca, am pornit de dimineata la una din cafenele mele preferate. Bag cheile in contact, imi trag ochelarii pe nas, ca o diva ce sunt si“zbor” cu 70 la ora prin oras. Ajung in sfarsit la destinatie, comand repede o cafea, aprind o tigara si astept sa ma trezesc.
In asteptarea mea, aud ceva sunete pe fundal. Am zis initial ca nu m-am trezit, dar, intorc capul si...da! M-am trezit bine. In toiul diminetii, o gasca de cativa baieti si fete, cred ca vreo 15 la numar, isi incercau norocul cu cateva acorduri de chitara pe una din bancile parcului de langa cafenea. Cantau in note proprii melodii folk-rock dintre cele mai cunoscute si din cand in cand ne aratau si cativa pasi de dans.
Nu a durat mult toata chestia, insa, atat cat a fost, a fost extraordinar. Cateva acorduri de chitara m-au binedispus mai mult decat o ceasca de cafea. De obicei, oamenii, nu ofera zambete gratis, dar, astazi, am zambit tot drumul spre casa...
In asteptarea mea, aud ceva sunete pe fundal. Am zis initial ca nu m-am trezit, dar, intorc capul si...da! M-am trezit bine. In toiul diminetii, o gasca de cativa baieti si fete, cred ca vreo 15 la numar, isi incercau norocul cu cateva acorduri de chitara pe una din bancile parcului de langa cafenea. Cantau in note proprii melodii folk-rock dintre cele mai cunoscute si din cand in cand ne aratau si cativa pasi de dans.
Nu a durat mult toata chestia, insa, atat cat a fost, a fost extraordinar. Cateva acorduri de chitara m-au binedispus mai mult decat o ceasca de cafea. De obicei, oamenii, nu ofera zambete gratis, dar, astazi, am zambit tot drumul spre casa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu