Amintiri din copilarie

  • Nu exista bucurie mai mare decat ninsoarea. In secunda noi, ne adunam tot blocul pentru a ne juca cu ea. Eram toti. Nu stiam sa apreciem momentul la adevarata lui valoare, caci nu realizam cat de greu ne va fi cu timpul sa ne strangem toti la un loc. Si sa ne intelegem.
  • Eram fericita cand tata imi aducea o guma sau o bomboana. Nu pachete, nu bani, nu haine. O guma.
  • Ma lua mama in brate in fiecare seara. Ma simteam protejata de tot si de toate, de parca nimic nu putea sa ma faca sa sufar.
  • Radeam incontinuu cu Oana. Nu conta ca era dimineata sau ca trebuia sa dormim. Rasul era garantat atunci cand eram cu ea. In prezent, abia daca mai vorbim. Doua, maxim trei vorbe schimbate pe mess. Cearta dintre mine si ea a fost una puerila si cred ca nu exista zi in care sa nu o regret.
  • Compuneam melodii si realizam coregrafii pentru a face spectacole. De fiecare data cand ma gandesc la momentele respective imi vine sa rad. Ce versuri! Ce costumatii! Ce miscare!
  • Furam corcoduse de la vecina din fata, caci ale ei se faceau mai repede si erau mai bune decat ale noastre. Mi-e greu sa cred ca nu ne vedea, din moment ce pomul era exact in fata ferestrei ei. Dar ne lasa in pace de fiecare data.
  • Jucam elasticul pana la epuizare. Urmatoarea zi o luam de la capat, cu si mai multa incantare.
  • Jucam fotbal. Iubeam sa dau cu capul. Ma simteam ca un fotbalist adevarat cand reuseam sa dau gol. Acum, daca merg putin pe jos, obosesc.
  • Cantam cu Laur in masina melodii de la Eurovizion. Veneam cu el de la scoala, plecam cu el la scoala. Acum are fiecare alte responsabilitati si alte anturaje, in care ne gasim foarte rar.
  • Avem timp de pierdut, pe care nu il pierdeam suficient si care din pacate nu se aduna, ci se pierde.
  • Ne strangeam in scara blocului atunci cand ploua si ne rugam sa se opreasca, sa mai prindem si noi cateva minute de stat afara. Sarbatoream ori de cate ori ma prindea noaptea afara, caci faceam un lucru “interzis”.
  • Nu beam apa cu orele si nu mancam, caci mi-era teama ca voi ramane in casa, daca ai mei ma vor vedea transpirata si obosita. Si cum sa nu ma mai distrez eu?
  • Primul lucru pe care il faceam cand deschideam ochii era sa o sun pe Tony si sa o chem afara.
Si am crescut toti. Happy end? Mi-e atat de dor! De ce am spus mai sus, precum si de multe altele, care in momentul de fata imi trec dinaintea ochilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu