Budinca de orez

Istoria desertului preferat al copilariei noastre, budinca de orez cu ceva scortisoara si lamaie, nu este asa de cunoscuta, singurele repere sunt cele ale trecerii de la scopul medical la cel al desertului cu gust placut. In Asia orezul era folosit pentru a trata diverse boli ale sistemului digestiv.

In China Antica, India, Persia ar fi aparut budinca de orez medicinala, insa se pare ca si in Orientul Mijlociu exista un preparat asemanator. Din India, unde budinca de orez era populara, orezul a ajuns in Europa. In budinca se punea sare, sofran, lapte de migdale si bulion. De aici a derivat varianta dulce. In Anglia anilor 1400 a aparut prima budinca de orez dulce. In ea se gaseau miere, zahar, condimente, coacaze. Doar cei bogati isi permiteau sa manance asa ceva pentru ca zaharul era scump, orezul si mai scump.

Din secolul 18 budinca de orez a devenit si mai profitabila si mai simplu de gasit, avea preturi mai mici. Din secolele 19-20 budinca era deja pentru toata lumea si se gasea la preturi de nimic. Astazi budinca se mananca peste tot in lume, se folosesc diverse tipuri de lapte, are fructe, arome diferite, se poate servi calda sau rece. Daca la inceput budinca era folosita pentru tratarea bolilor de stomac astazi a ajuns un desert preferat de toata familia.