Plimbarile in aer liber

Era o vreme cand adoram efectiv sa ma plimb. Puteam sa fac treaba asta ore in sir, fara sa imi pese de vreme. Daca era ploaie sau vant eu, eram afara cu umbrela in mana, la plimbare. Azi nu mai pot sa fac nici asta. Mi se pare ca nu ma mai stiu bucura nici macar de momentele astea simple ale vietii.

Maine, poimaine trec dincolo si eu nu am invata sa ma bucur de viata asta. Noroc ca am un copil si de dragul lui mai ies din casa fiindca altfel, cred ca nu ieseam cu zilele.Trist. Da stiu. Oricum va trebui sa ies mai mult dupa ce vine  si a patra membra a familiei, vreau, nu vreau. Mi-e drag oricum sa vad ca inca mai sunt batranei care se plimba prin parc de mana, singurei. Si se mai giugiulesc. Sunt draguti si imi aduc aminte de buncii din povestile pe care le citeam cand eram mica.
 
Acuma plimbarea mea consta in mersul dupa pice la cresa si inapoi acasa. Si cam atata. Cred ca din comoditate, si probabil si din lene. Dar ce sa-i faci? Si mai ales ca acuma vin si caldurile astea toride, nu am sa mai ies eu din casa prea curand. Insa voi fi nevoita, pentru cele doua printese sa fac treaba asta. Si probabil ca atunci o sa inceapa sa imi placa din nou. Sunt curioasa voi cat de des va plimbati?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu