Traieste!

Pot sa spun ca simt si eu ca sunt in vacanta. Probabil ca s-a putut observa asta si pe blog, mea culpa. Zilele astea m-am tot plimbat si m-am plimbat, in seara asta in sfarsit dorm si eu acasa.
Am vrut sa scriu despre Michael Jackson dar cuvintele sunt de prisos. Nici acum nu pot sa constientizez ca nu mai e printre noi. Nu am fost un fan infocat dar in seara de 25-26 s-a scris istorie. M-a facut sa constientizez faptul ca toti murim la un moment dat. Asta e viata deci sa ne bucuram de ea, de toate lucrurile marunte si sa ne reamintim ca nu totul se rezuma la avere si munca. Rest in peace M.J.
Si acum sa trecem la lucruri mai vesele fiindca pentru noi restul viata merge inainte. Nu stiu voi dar eu ma simt, v-am zis, in vacanta. Nu tu stres, nu tu preocupari. Incer sa traiesc pentru acum si sa ma bucur de tot. Nu refuz nici o iesire si incerc sa nu pierd vremea stand si lenevind (poate doar pe plaja). Refuz sa ma gandesc la cat de mizerabile au fost aceste ultime luni sau la cat de radicale vor fi urmatoarele. Acum si aici conteaza si asta ma face fericita.
Sper ca si voi va bucurati de viata si vacanta.
p.s. La multi ani mamei mei si tuturor celor care isi sarbatoresc azi (luni, 07) onomastica! Sa ne traiti cu numele!!!

Ignorance is bliss?

Sunt lucruri care nu se spun. Sunt lucruri care se pot spune dar nu e indicat. Sunt lucruri care se spun si nu ar fi trebuit spuse.
Era o replica intr-un film “Adevarul aduce cu el responsabilitate”. Pot spune ca unul din defectele mele e sa am prea usor incredere in oameni. Imi place sa cred in cei din jurul meu si nu ma gandesc ca peste putin timp ma vor dezamagi. Dar se intampla. Probabil dintr-un exces de amabilitate de-al meu, din slabiciunea lor sau pentru ca pot, nu stiu. Facand aici o paranteza stiati ca o amabilitate prea mare te pune intr-o postura de victima si de persoana umila, ceea ce le va permite celorlalti, inconstient sa devina persecutori. Recent m-am apucat de citit Programarea Neuro-Lingvistica si e extrem de interesant.
Revenind la ce discutam anterior. “Defectul” cu increderea ma aduce in situatia de a nu avea secrete mai ales fata de persoanele cele mai dragi si mai apropiate mie. Nu pot sa ii mint! Pur si simplu! Tin un secret o perioada dar intr-un final cedez din iubire si pentru ca ma gandesc ca nu e corect. Si uite aici sunt momentele delicate si am sa repet fraza de la inceput:
Sunt lucruri care nu se spun. Sunt lucruri care se pot spune dar nu e indicat. Sunt lucruri care se spun si nu ar fi trebuit spuse.
Mereu am sperat ca sinceritatea va fi apreciata inainte de toate. Mereu am considerat ca e mai bine sa stii adevarul decat sa fii mintit. Eu una detest sa fiu mintita!! Acum nu mai stiu ce sa cred.
Voi ce preferati? Sa stiti un lucru care v-ar rani sau sa nu il stiti? Si desi multi ar spune DA, ganditi-va bine!